• Congresul de Dacologie :” - Regalian - 1750 de ani de la eliberarea Daciei de sub romani “
• Adrian Botez:,,Negru Vodă, Logostelele şi Eroii.”
• Cosmin Stefanescu: ,,Ocultarea istoriei neamului”
• Nataşa Peteu: ,,O descoperire epocală la Medgidia”
• Ioan Mugioiu:,,Septen Trion”
• Al. Florin Ţene:,,Revolta mitologiei din spaţiul istoric românesc”
• Gheorghe Şeitan: „Basarabia Hiperboreeană“
• Dr. Napoleon Săvescu: ,,Simbolistica la pelasgi”
• Maria Ciornei: ,,Legile Belagine”

Mai ales astăzi, când mulţi istoricii români, în loc să scormonească trecutul nostru autentic, se ocupă cu falsificarea lui – şi în loc să re-descopere eroismul românesc, „iau foc cu gura” ca să demonstreze „că n-am fost vreun lucru mare”, ba chiar că nici n-am existat, cu identitate clară (un fel de popor migrator al Europei!!! – tocmai noi, CEI MAI VECHI LOCUITORI AI EUROPEI!!! – dacă nu şi ai lumii…), ori că suntem, din născare, mai ticăloşi decât alte neamuri… - azi, când dl Neagu Djuvara, din nişte impulsuri cu totul obscure, doreşte, cu orice preţ, să ne „cumanizeze”… - ei bine, tocmai în aceste împrejurări năucitoare, noi venim cu dovezi nu doar mitologice, ci chiar ştiinţifice, etnografico-etnologice, despre Neamul Tracilor şi despre Eroii şi eroismul traco-românesc…Noi, poporul ai cărui războinici se amestecau cu Oastea Îngerilor, ca SEMIZEI-ANSES – înrolându-se în Oastea lui Zalmoxis şi apărând cerul de năvala dragonilor, luptând direct sub conducerea Arhanghelilor MYCALE/MICHAEL şi CAEPROEZUS/GABRIEL (cf. Adrian Bucurescu, Mitologie românească, în rev. Strict secret, An VI, nr. 292, 28 nov.-4 dec. 1995, p. 14). Dovezi care ne situează, ca popor, în zona celor cu „stea în frunte”, sub LOGOSTELE - STELELE Logos-ului Sacru, din vecie…, Logos care produce transcenderea Omului întru Divinitate, scoasă înafara Ursitei/Urse: „Pentru român, stelele logostele deţin o importanţă magico-mitică mărturisită de credinţe şi tradiţii(…); ele păzesc destinul stabilit de urse/ursite fiecărui om.” Stelele Logostele acţionează, însă, şi pe deasupra urselor/ursitelor, întru re-cuperarea stării primordial-paradisiace a Omului-Eroului, întru hierogamie: „În descântece de nouă stele logostele se solicita să se fure (.n.n.: a se citi: A TRANSCENDE CONTINGENTUL!) dragostea împărătească, frumuseţea zânei şi să o ducă solicitantei, pentru a se mărita>>>>

O serie impresionantă de artefacte a fost catalogată, fără să fie cercetată în prealabil, ca fiind falsuri fără valoare istorică. Astfel mintenaş au fost fabricaţi câţiva ţapi ispăşitori pentru a ascunde adevărul falsificării sau furtului acestor aşa zise… făcături. Mistificarea unor date s-a făcut în cazul tăbliţelor de la Sinaia şi în multe altele. Mai mult, acestea fiind catalogate drept falsuri, au fost vitregite de şansa de a fi văzute expuse la muzeu dar au fost depozitate/aruncate de-a valma în subsolul Muzeului Naţional de Arheologie din Bucureşti în nişte coşuri de nuiele timp îndelungat.

În momentul de faţă există două tabere: -Unii care încearcă să discrediteze piesele cum ar fi în Proiectul Limbilor Thraco-Daco-Moesiene - un site al lingvistului Sorin Olteanu în care acesta conchide că tăbliţele sunt falsuri fără să le studieze atent . -Un alt grup încearcă să dezgroape adevărul ascuns în întunericul istoriei. Aceştia sunt Dr.Săvescu, preşedintele „Societăţii Dacia Revival Internaţional”,Dan Romalo cu remarcabila carte „Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?”, Adrian Bucurescu în „Tainele tăbliţelor de la Sinaia”, Dumitru Manolache cu „Tezaurul dacic de la Sinaia” >>>>

Motivul şarpelui apare frecvent pe diferite tipuri de arme fiind considerat simbol tribal. Este animal cosmic prin excelenţă fiind alcătuit din materia primordială. Este prezent de la începutul lumii în opera creată. Pare a fi preexistent, ca un element fluent al Apelor primordiale. El încarnează o făptură „inferioară, obscură, incomprehensibilă şi misterioasă“ . Simbolismul mitic al şarpelui cosmic legat de Apele primordiale apare în mitologia mixhelenică din Pontul Euxin getic. În cetatea maritimă Tomis a fost descoperită statueta unui şarpe fantanstic cu plete încolăcit în spirală, numit de tomitani Glykon. Conceput în apele Mării Negre ca un geniu protector al corăbierilor şi pescarilor, Glykon reeditează un mit getic mai vechi, Mitul şarpelui Apelor primordiale, care a fost preluat din paleofolclorul local pontic şi adaptat nevoilor spirituale ale locuitorilor, pe jumătate geţi, ai cetăţilor maritime greceşti . Şarpele apare şi ca „signum de ordin totemic, moştenit de daci de la antecesori“ . Stindardul dac moşteneşte trăsături ale şarpelui celest în conştiinţa băştinaşilor. În arta geto-dacică şarpele magic a fost folosit cu scopuri apotropaice pe podoabele de paradă ale căpeteniilor tribale, aşa cum dovedeşte şi decoraţia de pe sabia-emblemă >>>>

Va anuntam pe aceasta cale, cu ceva intirziere cauzata de probleme organizatorice, ca al IX-lea Congres de Dacologie va avea loc anul acesta, in mai putin de trei luni, in Bucuresti la Teatrul Odeon pe Calea Victoriei 40-42 la data de 20 iunie intre orele 7:00 - 19:00. Locurile in acest an sunt limitate la 300 de participanti iar datorita timpului limitat si numarul lucrarilor ce vor putea fi prezentate vor fi limitat>>>>>

SEPTEN TRION = SEPTEM CASTRA = ARDEAL = TRANSILVANIA

Pe harta publicată în Liber Floridus (la cca. anul 1125), Europa Mundi Pars Quarta (an 1119), de către călugărul Lambert din St. Omen (Editura Derolezpe. Paris. Franţa) apare înscris, una lîngă alta: GOTHI (n.a.:adică GEŢIA), SEPTEN TRION ( n.a.: Banatul) şi DACIA (n.a. Transilvania). Obiceiul de a se scrie cu două denumiri: Septem Castra şi Transilvania (chiar una sub alta) s-a păstrat mult timp în alcătuirea hărţilor (vezi :hărţile lui Nicolas de Cusa (an 1491), Beneventanus (an 1507) şi Waldseemueller>>>>>>

Cronicarii secolului al XVII-lea au promovat ideea originii romane(latină)a poporului din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Această visiune a fost receptată de cultura românească şi păstrată până astăzi. (M.Eliade,De la Zalmoxis la Genghis-han,Ed.ştiinţifică şi enciclopedică,1980,p.85).

Moştenirea geto-dacică în cultura noastră a fost promovată pentru prima dată de Dimitrie Cantemir cu un secol mai târziu, aducând argumente asemănările unor cuvinte din limba română, însă,insistând pe superstiţii şi mitologie, subliniind ”cultul străvechi al Daciei”. (Descrierea Moldovei de D.Cantemir”).

In a doua jumătate a secolului XIX, ideea latinităţiii este promovată cu asiduitate ca ”cea dintâi mare aventură spirituală a Ardealului” (Lucian Blaga, Şcoala ardeleană-latinistă, în Vremea, nr.726 , din 28 XI, 1973, p.7),iar B.P.Haşdeu, încă tânăr fiind, (1860),prin articolele sale insistă asupra problemei dacilor,(Perti-/au dacii?), arătând că Traian a subjugat numai daci, nu i-a exterminat în războaiele cu romanii. Interesul asupra soartei dacilor l-a avut şi Vasile Pârvan, care în Getica(1926)încearcă să analizeze protoistoria Daciei. >>>>>>

Aratam in “Mitul Sarabha la geti”,pornind de la ceea ce ne-au lasat B.P. Hasdeu si Vasile Lovinescu, faptul ca Basaraba este un nume foarte vechi, denumirea unei caste sacerdotal-regale la getii de dinaintea lui Burebista, o functiune ce se poate intelege mai bine prin mitul indo-european al cerbului Sarabha.
In cele ce urmeaza, vrem sa demonstram ca nici Basarabia, ca provincie romaneasca, nu este o denumire creata de evul mediu, asa cum se crede, in prezent, ci ea exista inca din perioada prehomerica si decurge din viziunea getica asupra aceluiasi cervideu fabulos, numit Sarabha, pe care legendele si credintele romanilor si grecilor le-au pastrat.
Inainte de a intra in amanuntele chestiunii mentionam ca cel care a dat directia cautarii motivelor mitologice prehomerice in traditiile si folclorul romanilor a fost marele savant Mircea Eliade.In cuvantul inainte la volumul “De la Zalmoxis la Genghis-Han”, Eliade spunea: “Se stie ca anumite scenarii mitico-rituale, existente inca la taranii din Europa centrala si sud-orientala, la inceputul secolului XX , pastrau fragmente mitologice si ritualuri disparute in Grecia antica, inainte de Homer” (1). >>>>>“

Daca dupa N. Densusianu pelasgii au construit cel mai mare si mai puternic imperiu in Europa preistorica, intinzandu-se din pustiurile Saharei pana in muntii Norvegiei, din pacate nu au lasat nimic scris care sa le dovedeasca trecutul maret in afara de pietre si ruine cu “zmangalituri” ciudate, despre care nimeni nu s-a gandit ca ar putea reprezenta ceva.
Alergand pe ininsurile Europei, raspindindu-si cultura si limba, arienii, pelasgii, tracii au generat “cultura latina”. Inotdeauna in spatete unei culturi mari se gaseste o alta, neobservata, uitata, neglijata, ignorata… Si care a fost cultura, civilizatia in spatele celei grecesti, latine?
Departe in lume, foarte departe, pe intinsurile Asiei, tocmai in India, o civilizatie Ariana i-a “invadat”, in urma cu 4-5000 de ani, provocind o adevarata “explozie”, nu numai culturala, dar si sociala. Indienii isi amintesc si azi de acei arieni, popultie alba, care s-a suprapus populatiei locale negroide si, din dorinta “rasista” de a nu se amesteca fizic cu populatia locala au creat “castele”, ei reprezentand-o pe cea a “ramanilor” (brahmanilor).
Cultura Vedica, considerata pana azi cea mai veche din lume, din care isi trag originea cele caldeiana, egipteana, iudaica si crestina, care sta la baza intregii civilizatii a lumii, este considerata ca pornind din spatiul Carpato-Dunarean… (si nu de catre romani, ci de cei de la Cambridge-Anglia, precum si de catre americani si asta nu de 5 sau 10 ani, ci de mai mult de o suta de ani!).>>>>Dr. Napoleon Săvescu>>>>

Belaginele-expresie a dăinuirii milenare a valahilor în istorie

Societatea umană a înregistrat în evoluţia ei de-a lungul istoriei, populaţii care s-au distins prin nivelul înalt al civilizaţiei, exprimată în formele organizării socio-economice şi ale celei spirituale.

Despre civilizaţia pelasgilor, înaintaşii daco-românilor, ai valahilor, au scris, sau au vorbit, mai toţi învăţaţii sau personalităţile antichităţii-şi n-au fost puţini.

Acest lucru este explicabil, dacă ne gândim că pelasgii au roit din centrul originar, spaţiu vechi primordial, civilizator, aflat în zona carpato-danubiană, în toate direcţiile. (dr. N. Săvescu “Noi nu suntem urmaşii Romei”, Ed. Axa, Botoşani, 2003, p. 33-38).

În urmă cu 12 milenii, pe acest teritoriu sunt menţionate în documentele antice, universităţile zalmocsiene, prin care au trecut mari nume ale antichităţii. Atestată documentar este însă Hestia-Ista-Vesta 2500 î.H., ca Mare Preoteasă a Colegiului Fecioarelor-ştiutoare de carte.>>>Maria Ciornei>>>>

• Napoleon Săvescu: „Despre moşii din decembrie: CRACIUN, vechi cuvânt Dacic“
• Maria Ciornei: „Misteriosul cuvânt «Ler» din colindele româneşti“
• Gheorghe Şeitan: „Mitul Sarabha la geţi“
• LECTURI RECOMANDATE - Aurora Petan: „Apostolul Andrei si regii dacilor“
• George Liviu Teleoacă: „Zeus şi dragonul dacic pe columna lui Traian“
• LECTURI RECOMANDATE - Brăţările au făcut record de vizitatori, însemnări de Ovidiu Petrovai

Nu este usor azi sa cauti a afla originea acestui cuvant, Craciun, cand anii au trecut cu miile si nu prea multi au fost aceea sa se intereseze de el. Craciun, vechi cuvânt dacic, negasit la alte popoare, cu inteles de Creatul, cuvânt care , teoretic, doctrinal, a fost inlocuit de Nascutul-Isus Hristos, continua sa dea dureri de cap multora. Altii mai curajos spun ca de fapt nu este nimic crestin sau latin la originea cuvantului “Craciun” Ca multe alte sarbatori ale crestinilor, la originea lui, Craciunul e o sarbatoare pagana, este celebrata la 24-25 decembrie „Ziua Soarelui”, renasterea luminii solare intr-un ciclu anual.
Cei care fac legaturi absolut fortate intre “creatio”, colatio” si Craciun au fost si sunt istoricii dornici sa demostreze originea latina a poporului român. In Metamorfozele lui Ovidiu se pomeneste de un cult al Afroditei si de ofrande constand in “craci de aur”. Originea cuvantului “craciun” in sine e lipsita de importanta in aceasta instanta pentru ca legatura cu “craca”, ramura de copac e mai mult decat evidenta. >>>>>>>>

Colindele sunt străvechi creaţii care vin din adâncurile istoriei. Ele consfinţesc legăturile poporului daco-român cu Zalmocsis-Dumnezeu, sunt moşteniri de la străbunii lor pelasgii-hiperboreeni care, în acestea slăveau pe Regele cel Mare al Lumii.
Ceea ce rămâne încă în ceaţă, neexplicat, este refrenul.
În ziarul „Vestitorul Ortodoxiei Româneşti”, nr 61-62, 1991, există o însemnare privind sintagma „Hai Lerui,Doamne”, autorul articolului găseşte etimologia în „Halleluyah Domine”, însemnând „Slavă Ţie, Doamne!”. Această formulă implică şi fenomenul rotacismului, terminat înainte de venirea slavilor-începutul sec al VII-lea, rezultând formele „Alleluia, Domine!” şi de aici‚ „Hai Lerui, Doamne’”.
Constatăm că problema a preocupat încă pe Dimitrie Cantemir, care în „Descriptio Moldoviae” crede că lexemul ler are ca origine numele împăratului Aurelian.
Şi A. D. Xenopol – „Istoria românilor din Dacia Traiană” - III 1998 Buc pg. 492 spune: „problema refrenului a rămas neelucidată, refrenul e neînţeles; „Ler o Ler, Doamne, Ler!”, invocă, poate, larii romani, sau mai curând pe împăratul Aurelian”. >>>>>>>

Unul din cele mai reprezentative tezaure pentru arta traco-getică, tazaurul de la Agighiol, socotit a fi o nestemată arheologică îşi aşteaptă de peste 7o de ani monografia la care are dreptul, o interpretare care să-l scoată din enigmistica în care este cantonat, o încercare de pătrundere în simbolistica sa decorativă.
Tezaurul amintit ni se pare a fi cu atât mai important cu cât el poate stabili o punte de legătură dintre lumea geto-dacică antică şi societatea feudală românească, ceea ce demonstrează implicit, continuitatea, permanenţa. Interpretat corect, acest tezaur este în măsură să taie nodul gordian al unei probleme care frământă demult istoricii români de bună credinţă, şi anume originea dacică a familiei domnitoare Basaraba (1).
Vom arăta în cele ce urmează, fără teama de a greşi, că numele de Sarabha însemna pentru geto-daci un motiv mitologic cunoscut de ei, în strânsă legătură cu legenda întemeierii statale şi a monarhului sacerodot care apare pe tezaurul de la Agighiol. >>>>>Gheorghe Şeitan>>>>>

Moto: De-a lungul secolelor, procesul de alterare al simbolurilor s-a manifestat prin acoperirea lor cu pseudosemnificaţii, prin înecarea lor în false simboluri sau atribuirea de semnificaţii aberante; de aceea, simbolurile se cer curăţate de sedimentele depuse în timp. (Florin Biciuşcă, Centrul lumii locuite)
Cu toate ca Whitney Smith, fostul director al Institutului american pentru drapele, plasează dragonul dacic împreună cu variantele sale între drapelele care au făcut istoria lumii [1], nimeni n-a încercat să dezlege taina imensei sale puteri care i-a asigurat venerarea timp de peste 2500 de ani din Persia şi până în Anglia, englezii mai purtându-l încă în cruciade, dar şi în bătălia de la Bosworth din anul 1485.Iată, însă că „nu aduce anul ce aduce ceasul” cel bun, când ajuns din întâmplare în foarte bine organizata bibliotecă din incinta primăriei Slănic Prahova am zăbovit, fără grabă, ca orice om aflat în concediu, asupra foto-imaginilor de pe Columna lui Traian cuprinse în albumul publicat de Constantin Daicoviciu şi Hadrian Daicoviciu încă din anul 1966. >>>>>>>>>

Dupa ce au adus mii de vizitatori in muzeele din tara unde au fost expuse, bratarile dacice din aur braconate in Muntii Orastiei au umplut si Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane (MCDR) din Deva. Sute de hunedoreni au venit zilnic sa vada, pentru prima data, celebrele podoabe dacice despre a caror istorie auzisera, pana atunci, doar din presa.
Expozitia bratarilor dacice a atras un numar record de participanti si a avut parte de un flux continuu de vizitatori. Foarte multi tineri si multe grupuri organizate si-au dorit sa vada bratarile. Printre vizitatori s-au numarat multi elevi, atat de clase primare si gimnaziale, cat si liceeni, insotiti de profesori. Intre orele 10 - 18, intervalul in care expozitia a fost deschisa publicului, vizitatorii s-au perindat fara intrerupere prin fata vitrinelor in care erau expuse cele noua bratari dacice recuperate, pana in prezent, de statul roman.
Un vizitator la 10 secunde >>(din HUNEDOREANUL )>>>

• ~Vlad Protopopescu (Australia): „Dacii şi romanii“
• ~Ion Pachia Tatomirescu: „Dacia / Dacoromânia lui Regalian“
• ~Alexandru Nemoianu (SUA): „Pecetea identităţii de neam“
• ~Napoleon Săvescu: „Burebista“
• ~Adrian Botez: „Mircea Eliade şi folclorul tracic“
• ~Filme documentare despre daci
• ~Ioan Miclău: „Însemnări pe margini de cărţi”
• ~Gheorghe Şeitan: „Apa şi muntele sfânt la daci
• ~OPINII - Vladimir Brilinsky: „Brăţările sunt ale dacilor“!
• ~Victoria Enăchiuc: „Cetăţile getice cu zid de piatră“
• ~Maria Ciornei: „Etruscii - dovadă a continuităţii prezenţei pelasgilor din Carpaţi, în istorie“

Dinastia Severilor, cu toată stabilitatea relativă pe care a adus-o Imperiului, avea să sufere aceeaşi soartă la care fuseseră supuse toate dinastiile precedente. Vechii duşmani ai Romei aveau să scoată din nou capul. Chiar victoriile romane împotriva regatului parţilor aveau să provoace o reacţie cu consecinţe pe care le simţim şi azi. Regii parţi, slăbiţi de loviturile primite din partea romanilor, şi-au văzut, odată cu prestigiul, influenţa asupra supuşilor dispărând. Prinţii din Persepolis, vechea capitală a Imperiului ahemenid, aveau să se răscoale împotriva parţilor (care să nu uităm erau de origine scitică) proclamând restaurarea imperiului ahemenid. Ardashir (Artaxerxes) se va proclama restauratorul imperiului ahemenid şi al religiei zoroastriene. În anul 227 regele part Artabanus V va fi înfrânt iar noul rege se va proclama „Regele regilor“, titlul împăraţilor perşi. Dacă regatul parţilor, născut din destrămarea imperiului creat de Alexandru cel Mare, poate fi totuşi considerat un regat „elenistic“ şi deci integrat în „oikumena“ greco-romană (cu toate adversităţile politice), noua formaţiune politică se va revendica dela altă tradiţie, conştient opusă „valorilor“ lumii greco-romane. Noii regi vor revendica nu numai tradiţia ahemenidă, ci şi toate teritoriile >>>>>Vlad Protopopescu>>>>>

(Statul independent al Daciei / Dacoromâniei, 258 - 268 / 270, întemeiat de Regalian, strănepotul regelui-erou Decebal)
Nemaisuportând exploatarea sângeroasă imperial-romanică, abuzurile funcţionarilor, corupţia etc., din vremea împărăţirii lui Gallienus (253 – 268), în toamna / iarna anului 257 d. H. Vlahii / Dacoromânii din provinciile dunărene, Pannonia, Dacia (Traiană) şi Moesia, s-au răsculat. În fruntea răsculaţilor a trecut chiar guvernatorul Pannoniei, Ingenuus, un destoinic general şi om politic, avându-şi obârşiile între răsculaţi. În valahica / dacoromâneasca-i reşedinţă / „capitală”, Sirmium (azi Sremska Mitrovica – Iugoslavia), Ingenuus s-a declarat împărat al Vlahilor / Dacoromânilor din Valea Dunării. În primăvara anului 258 d. H., împotriva răsculaţilor (”uzurpatorilor”) a pornit prompt împăratul Gallienus cu trupele de represiune. Printre comandanţii cavaleriei, participanţi la înăbuşirea în sânge a răsculaţilor, se afla şi dacoromânul Marcus Acilius Aureolus. Ingenuus moare în bătălia pentru independenţă de la Mursa (azi, Osjek-Croaţia). Gallienus îşi arată neasemuita-i cruzime faţă de Vlahii / Dacoromânii răsculaţi, îndeosebi faţă de cei din Moesia, ordonând şi condamnarea la moarte a rudelor insurgenţilor, ceea ce a stârnit mari nemulţumiri şi în rândurile armatelor imperiale, >>>>>Ion Pachia Tatomirescu>>>>>